Imprumut intre societati: Conditii legale si modele practice

Împrumuturile între societăți sunt operațiuni financiare frecvente, însă ele presupun respectarea unui cadru legal strict pentru a evita posibilele complicații fiscale sau juridice. Analizăm cazul a două societăți cu răspundere limitată, fiecare având câte un asociat unic, care sunt în relație de rudenie (tată și fiu), și doresc să încheie un contract de împrumut.

Cadru legal aplicabil împrumuturilor între societăți

Primul pas în înțelegerea acestui proces este clarificarea condițiilor legale sub care poate avea loc un astfel de împrumut. Conform Art. 2.158 alin. 2 din Noul Cod civil, împrumuturile acordate fără titlu profesional sunt permise, ceea ce înseamnă că societățile nu trebuie să opereze în domeniul financiar-bancar pentru a putea acorda un împrumut. Totuși, este important de menționat că, conform OUG 99/2006, art. 5 alin. 1, entitățile non-bancare sunt interzise să atragă depozite sau fonduri rambursabile de la public.

Legea 93/2009, art. 3 alin. 1-2, stipulează că activitatea de creditare este strict reglementată de Banca Națională a României. Împrumuturile ocazionale, care nu implică atragerea de fonduri de la public, sunt permise și nu necesită un cod CAEN specific de creditare. Aceasta înseamnă că tranzacțiile ocazionale între societăți, în care nu sunt implicate fonduri publice, sunt legale și nu necesită autorizări suplimentare.

Este esențial ca societățile să respecte aceste reglementări pentru a evita sancțiunile legale. De exemplu, dacă o societate ar atrage fonduri de la public fără a fi autorizată, ar putea fi supusă unor amenzi sau chiar acțiuni legale. De asemenea, trebuie avut în vedere că împrumuturile între societăți afiliate, cum ar fi cele între tată și fiu, trebuie să respecte principiul valorii de piață pentru a evita ajustările fiscale.

Împrumuturile între societăți sunt permise în anumite condiții legale, care trebuie respectate pentru a evita complicațiile juridice și fiscale. Este important ca societățile să fie conștiente de aceste reglementări și să se asigure că își desfășoară activitatea în conformitate cu legea. Aceste măsuri contribuie la menținerea unei activități financiare transparente și conforme cu normele legale în vigoare.

Aspecte fiscale și de dobândă în contractele de împrumut

În ceea ce privește aplicarea dobânzilor, OG 13/2011 reglementează perceperea dobânzii legale remuneratorii și penalizatoare. Totuși, Art. 2.159 din Codul civil menționează că nu există o obligativitate explicită de a percepe dobândă, ceea ce înseamnă că părțile pot decide asupra acestui aspect. În contextul societăților comerciale, reglementate de Legea 31/1990, scopul principal este realizarea de profit, prin urmare acordarea unui împrumut fără dobândă ar putea fi interpretată ca fiind contrară acestui scop.

Principiul valorii de piață joacă un rol crucial în stabilirea condițiilor de împrumut între persoane afiliate, cum ar fi societățile conduse de tată și fiu. Societatea împrumutătoare trebuie să stabilească un nivel al dobânzii conform cu valorile de piață, altfel riscă ajustări din partea organelor fiscale, conform Art. 11 alin. 1 și 4 din Codul fiscal. Aceste ajustări sunt necesare când organele fiscale estimează veniturile din dobânzi în lipsa datelor necesare sau când tranzacțiile nu respectă principiul valorii de piață.

Din punct de vedere fiscal, este esențial ca împrumuturile între societăți afiliate să fie documentate corespunzător și să reflecte condițiile de piață. În caz contrar, autoritățile fiscale pot interveni, ajustând veniturile și cheltuielile în vederea conformității cu valorile de piață. Astfel, stabilirea unei dobânzi conform cu ratele de piață este vitală pentru evitarea unor posibile penalități sau ajustări fiscale nedorite.

Un alt aspect important îl constituie deductibilitatea fiscală a dobânzilor. Conform Codului fiscal, dobânzile plătite în cadrul împrumuturilor între societăți sunt deductibile, însă doar în anumite condiții. De exemplu, dobânzile trebuie să fie considerate necesare pentru desfășurarea activității economice și să fie stabilite la un nivel rezonabil. În caz contrar, cheltuielile cu dobânzile pot fi limitate sau chiar respinse de către autoritățile fiscale.

În cazul în care împrumutul nu este purtător de dobândă, acest lucru trebuie să fie clar specificat în contractul de împrumut. În lipsa unei mențiuni clare, autoritățile fiscale pot presupune că împrumutul ar trebui să fie purtător de dobândă și pot ajusta veniturile și cheltuielile în consecință. Prin urmare, claritatea și transparența în documentația contractului de împrumut sunt esențiale pentru evitarea unor posibile probleme fiscale.

Exonerările fiscale și necesitatea consultanței

Un aspect favorabil în cadrul împrumuturilor între societăți este scutirea de TVA, conform art. 292 alin. 2 lit. a pct. 1 din Codul fiscal. Aceasta înseamnă că operațiunile de împrumut nu sunt taxate cu TVA, ceea ce reprezintă un avantaj fiscal important. Totuși, complexitatea legislației și posibilele implicații ale nerespectării condițiilor legale recomandă consultanța fiscală profesională.

În luna iulie 2023, specialiștii în fiscalitate pot oferi consultanță specifică pentru astfel de cazuri, asigurându-se că toate aspectele legale și fiscale sunt corect abordate. Aceasta este esențială pentru evitarea oricăror probleme legale sau ajustări fiscale ulterioare care pot apărea.

Asigură-te că împrumuturile între firme respectă toate regulile

Împrumuturile între societăți, chiar și între cele afiliate prin legături familiale, sunt posibile și legale, cu condiția respectării riguroase a cadrului legislativ. Este crucială înțelegerea tuturor aspectelor legate de dobânzi, principiul valorii de piață și exonerările fiscale pentru a asigura o tranzacție conformă și eficientă. Recomandarea de a apela la serviciile unui consultant fiscal rămâne una dintre cele mai sigure metode de a naviga acest proces complex, asigurând conformitatea și succesul financiar al ambelor societăți implicate în împrumut.