Tot ce trebuie sa stii despre falimentul personal in Romania

Într-o lume economică plină de incertitudini, Legea Falimentului Personal 151/2015 vine în ajutorul persoanelor fizice din România care se confruntă cu dificultăți financiare majore. Adoptată pentru a oferi o soluție legală de reorganizare financiară, această lege permite persoanelor cu datorii considerabile și întârzieri de plată de peste 90 de zile să acceseze proceduri de insolvență. Aceste proceduri sunt concepute nu doar pentru a evita executările silite, dar și pentru a opri acumularea dobânzilor sau penalităților, asigurând în același timp un trai rezonabil debitorilor.

Creșterea Apelării la Proceduri de Insolvență

Începând cu 1 august 2017, când Legea Falimentului Personal a devenit aplicabilă, tot mai mulți români au început să apeleze la procedurile de insolvență. Interesant este că, în anul 2023, numărul persoanelor care au accesat aceste proceduri s-a dublat față de anul precedent. Acest lucru arată clar o tendință în creștere, care poate fi explicată prin mai mulți factori.

Unul dintre motivele principale ale acestei creșteri este, fără îndoială, mai buna înțelegere a legii și a beneficiilor pe care le oferă. Pe măsură ce informațiile despre posibilitatea reorganizării financiare prin insolvență devin mai accesibile, tot mai mulți oameni aleg să urmeze această cale pentru a-și rezolva problemele financiare. Contextul economic dificil, cu creșteri ale costurilor de viață și presiuni financiare tot mai mari, împinge tot mai mulți cetățeni spre incapacitatea de a-și achita datoriile.

Această creștere a apelărilor la procedurile de insolvență nu este doar un fenomen izolat, ci parte dintr-un trend mai larg la nivel național. Impactul economic global, instabilitatea pieței de muncă și fluctuațiile ratei inflației contribuie la această situație. Prin urmare, insolvența personală devine o opțiune tot mai viabilă pentru cei care se găsesc în impas financiar, oferindu-le o șansă reală de a începe de la zero, fără povara datoriilor anterioare.

Proceduri de Insolvență Disponibile

Legea Falimentului Personal prevede trei metode principale prin care o persoană fizică poate cere ajutor pentru a-și reorganiza datoriile. Prima metodă este crearea unui plan de rambursare a datoriilor. Acest plan implică stabilirea unui calendar de plăți pe care debitorul îl poate urma, astfel încât să-și poată gestiona mai bine finanțele. A doua metodă este lichidarea de active. Aceasta înseamnă că debitorul își poate vinde unele bunuri pentru a-și plăti creditorii. Ultima opțiune este procedura simplificată, care este o versiune mai rapidă și mai puțin complicată a procesului de insolvență, destinată cazurilor mai puțin complexe.

Aceste proceduri de insolvență sunt accesibile doar dacă suma totală a datoriilor depășește echivalentul a 15 salarii minime pe economie. Această limită asigură că procedura este utilizată de persoanele care au într-adevăr nevoie de restructurare financiară semnificativă. Fiecare dintre aceste metode oferă protecție împotriva acțiunilor creditorilor, cum ar fi executările silite, și oprește acumularea de noi penalități sau dobânzi pe durata procesului de insolvență.

Indiferent de procedura aleasă, scopul principal este de a oferi o persoană o cale de a-și stabiliza situația financiară fără presiunea imediată a datoriilor insuportabile. Aceste opțiuni sunt concepute pentru a facilita o gestionare mai bună a finanțelor pe termen lung și nu sunt soluții rapide sau ușoare. Ele necesită angajament și disciplină financiară pentru a asigura succesul reorganizării financiare.

Detalii și Documentație Necesară

Înainte de a demara procedura de insolvență bazată pe planul de rambursare a datoriilor, debitorii trebuie să pregătească o serie de documente esențiale. Acestea includ, în primul rând, dovezi ale veniturilor lunare, care pot fi fluturași de salariu sau extrase de cont pentru cei care lucrează pe cont propriu. Mai departe, este necesară prezentarea declarațiilor fiscale recente, care ajută la evidențierea situației financiare curente a solicitantului.

Un alt document important este cazierul judiciar, care trebuie să fie curat, adică să nu conțină înregistrări de infracțiuni financiare sau alte infracțiuni grave. Acesta este complementat de cazierul fiscal, ce oferă o imagine asupra istoricului fiscal al persoanei. Raportul de credit este crucial, deoarece arată istoricul de creditare și comportamentul de plată al debitorului, informații vitale în evaluarea solvabilității acestuia.

Dacă situația o cere, se va solicita și un extras din Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale, mai ales în cazurile unde bunurile familiei sunt deținute în comun. Pe lângă aceste documente, debitorul trebuie să elaboreze o propunere detaliată a planului de rambursare. Aceasta trebuie să includă un grafic de rambursare realist, bazat pe venituri și cheltuieli, demonstrând capacitatea de plată pe o perioadă de aproximativ cinci ani. Planul trebuie să fie suficient de detaliat pentru a convinge creditorii de viabilitatea sa, dar și flexibil, pentru a permite ajustări în caz de schimbări financiare neprevăzute.

Prin urmare, pregătirea adecvată a acestor documente și elaborarea unui plan de rambursare bine fundamentat sunt esențiale pentru accesarea cu succes a procedurii de insolvență și pentru a evita respingerea cererii de către creditori sau de către instanță. Această etapă preliminară necesită atenție și precizie, deoarece orice omisiune sau eroare în documentație poate complica sau chiar bloca procesul de insolvență.

Impactul Asupra Debitorilor și Creditorilor

Când o persoană fizică depune cererea de insolvență, efectele asupra situației sale financiare și a relațiilor cu creditorii sunt imediate și complexe. În primul rând, suspendarea executărilor silite oferă debitorului un respiro necesar pentru a-și reorganiza finanțele fără teama de a pierde bunuri importante. Această suspendare permite debitorului să rămână în posesia bunurilor sale în timp ce lucrează la un plan de rambursare a datoriilor, ceea ce poate reduce stresul și anxietatea asociate cu acumularea datoriilor.

Pe de altă parte, creditorii, deși nu pot iniția noi acțiuni legale împotriva debitorului odată ce cererea de insolvență este aprobată, beneficiază de un cadru legal structurat pentru recuperarea datoriilor. Prin intermediul planului de rambursare aprobat, ei sunt asigurați că vor primi plăți regulate, deși acestea pot fi mai mici decât suma totală datorată. Acest aspect este vital pentru creditorii care se bazează pe recuperarea datoriilor pentru a-și menține fluxul de numerar și stabilitatea financiară.

Procesul de insolvență include evaluarea capacitații de plată a debitorului, ceea ce înseamnă că sumele rambursate sunt calculate în funcție de veniturile reale ale debitorului. Acest lucru ajută la asigurarea că debitorii nu sunt suprasolicitați financiar în timpul perioadei de rambursare, dar și că creditorii primesc o parte echitabilă din resursele financiare disponibile ale debitorului. Astfel, legea încearcă să balanseze nevoile debitorului de a supraviețui financiar cu drepturile creditorilor de a recupera fondurile împrumutate.

Impactul legii asupra debitorilor și creditorilor este unul profund, oferind protecție și un cadru de negociere care poate facilita o soluție mutual avantajoasă. Această abordare nu doar că reduce impactul financiar pe termen scurt pentru debitori, dar asigură și o cale de recuperare mai predictibilă și mai stabilă pentru creditorii afectați.

Condiții de Excludere și Nivelul de Trai Rezonabil

Una dintre condițiile esențiale pentru a putea beneficia de procedurile de insolvență personală este evitarea anumitor comportamente ilegale. Persoanele care au fost condamnate pentru infracțiuni precum evaziunea fiscală sau alte infracțiuni care afectează patrimoniul nu sunt eligibile pentru această formă de reorganizare financiară. Aceasta măsură este menită să prevină abuzurile și să asigure integritatea procedurii.

Pe lângă criteriile de excludere, legea are în vedere și asigurarea unui trai decent pentru debitori pe durata procedurii de insolvență. Există un coș minim lunar de consum, care diferă în funcție de mediul de rezidență – urban sau rural. Acest coș de consum include bunurile și serviciile esențiale necesare pentru a asigura un nivel rezonabil de trai. Prin stabilirea acestor standarde, legiuitorul încearcă să protejeze debitorii de un declin prea abrupt al condițiilor de viață, permițându-le să se concentreze pe reorganizarea financiară fără stresul suplimentar al sărăciei extreme.

Nivelul de trai rezonabil nu înseamnă un confort excesiv, ci doar acoperirea necesităților de bază. Astfel, debitorii își pot păstra demnitatea și pot continua să funcționeze în societate fără a fi copleșiți de datorii și fără a fi puși în situația de a face alegeri dificile între nevoi fundamentale cum ar fi alimentația, sănătatea sau educația.

Sfaturi finale pentru insolvența personală

Creșterea numărului de cereri de insolvență personală reflectă atât dificultățile economice cu care se confruntă indivizii, cât și eficacitatea legislației în oferirea unei soluții. Majoritatea cererilor provin de la persoane care nu își pot plăti ratele la bănci sau la instituțiile financiare nebancare. Prin continuarea educării publicului despre aceste opțiuni legale și simplificarea procesului de aplicare, se poate spera la o gestionare mai eficientă a crizelor financiare personale în România.